Refluxul vezico-ureteral la copii reprezintă fluxul anormal al urinei, de la nivelul vezicii urinare ascendent către uretere și către bazinetele renale. Poate fi primar, cauzat de o implantare anormală a ureterului la nivelul vezicii, cu un traiect mai scurt și mai direct sau poate fi secundar unei tulburări de evacuare a vezicii urinare. Se întâlnește în aproximativ 1% din populația pediatrică asimptomatică și frecvența crește până la 30-40% în cazul copiilor care dezvoltă infecții urinare.

- Care sunt semnele și simptomele la care ar trebui să fie atenți părinții?

Dr. ISAC GEORGE, medic specialist Chirurgie Pediatrică: “Sunt în primul rând semnele și simptomele legate de prezența unei infecții urinare. În absența infecțiilor urinare, refluxul vezico-ureteral este de cele mai multe ori asimptomatic, este foarte dificil de diagnosticat în aceste cazuri. Variază în funcție de vârsta copilului, la copilul de vârstă mică, la nou-născut, la sugar, poate fi prezentă agitația sau sindromul febril fără o altă cauză respiratorie sau digestivă.
Tulburarea de dezvoltare a copilului, în sensul stagnării sau întârzierii creșterii, vărsăturile, durerile abdominale, toate acestea pot fi semne ale prezenței unei infecții urinare, care poate avea la bază un reflux vezico-ureteral”.

- Ce investigații sunt necesare pentru a diagnostica refluxul vezico-ureteral?

Dr. ISAC GEORGE, medic specialist Chirurgie Pediatrică: “În cazul pacienților cu infecții urinare recurente, protocolul diagnostic începe cu realizarea unei ecografii renovezicale, care apreciază anatomia aparatului urinar și ne permite identificarea eventualelor malformații. Este adevărat că ecografia poate să evidențieze doar semnele indirecte ale refluxului, cum ar fi dilatația ureterelor sau dilatația bazinetelor renale.
     Diagnosticul de certitudine se pune, în schimb, în timpul realizării cistografiei micționale. Aceasta este o investigație radiologică care presupune montarea unei sonde urinare și umplerea vezicii cu o substanță de contrast care să ne permită, în cazul în care acesta există, identificarea refluxului, care se observă prin ascensionarea contrastului la nivelul ureterelor, catre rinichi. Se poate diagnostica și stadializa în felul acesta refluxul vezico-ureteral. Există de asemenea și varianta ecografiei cu substanță de contrast folosită în stadializarea și monitorizarea refluxului și care are avantajul lipsei iradierii.
         Se intervine chirurgical prin abord deschis, laparoscopic sau endoscopic, în cazurile în care tratamentul conservator, adică administrarea antibioprofilaxiei pe termen lung nu s-a dovedit eficientă, in cazul în care se observă în timp degradarea funcției renale și în cazurile în care refluxul este de grad mare (3,4,5). În cazul refluxului vezico-ureteral diagnosticat precoce la sugar de exemplu, s-a observat in unele cazuri o tendință a ameliorării gradului acestuia în timp, o tendință către rezolvare sau ameliorare spontană ca urmare a dezvoltării copilului și modificării anatomiei locale.
Astfel încât, de primă intenție este tratamentul conservator adică terapia antibiotică profilactică urmată pe termen lung. În cazurile în care evoluția nu este favorabilă sub tratament antibiotic, în sensul că infecțiile urinare se repetă, rinichii tind să-și piardă funcția sau să se atrofieze - se instituie tratamentul chirurgical. Acesta se diferențiază între tratamentul chirurgical clasic, abordarea deschisă, tratamentul laparoscopic și tratamentul endoscopic.
      Scopul intervenției chirurgicale este de a crea un mecanism ce prezintă o barieră antireflux astfel încât urina să nu mai ascensioneze din vezică către uretere și bazinetele renale pentru a scădea riscul degradării rinichilor si apariției pielonefritelor.
      Tratamentul endoscopic nu presupune nicio incizie, nu este necesară disecția și reimplantarea ureterelor, se realizează în cadrul unei cistoscopii care are atât rol diagnostic cât și terapeutic  și presupunem introducerea unei substanțe macromoleculare ce se prezintă sub forma unui gel la locul de vărsare a ureterelor în vezica urinară, creând astfel un mecanism de valvă care să împiedice ascensionarea urinei către uretere.
       Avantajul intervenției este caracterul minim-invaziv, durata scurta, iar acest lucru înseamnă un disconfort minim pentru copil, fără durere postoperator.
      Spitalizarea este de scurtă durată, este nevoie, de regulă, de o zi de spitalizare, iar recuperarea este foarte rapidă, fără restricții postoperator”.

INFORMAȚII ȘI PROGRAMĂRI:

Pentru a beneficia de servicii medicale la SPITALUL CLINIC PELICAN Oradea, vă puteți programa astfel:
- online, pe site-ul SPITALULUI CLINIC PELICAN Oradea (www.spitalpelican.ro), la secțiunea „Programări online” și veți fi contactat în cel mai scurt timp pentru stabilirea datei la care doriți să beneficiați de serviciile medicale dorite
- email: callcenter@spitalpelican.ro și veți fi contactat în cel mai scurt timp pentru stabilirea datei la care doriți să beneficiați de serviciile medicale dorite
- telefonic, la Call Center 0259.444444, cu timp de așteptare (câteva minute)